E sărbătoare și răsună muzica! Declar oficial sezonul nunților deschise.
Pentru mine nunțile moldovenești au fost dintodeauna un subiect tabu. Oamenii cad ori în extrema țărănului ahtiat, ori în cea a patosului exagerat. Să mă înțelegeți bine, nu mă deranjează o ie moldovenească și o horă ”ciuleandreiască”, sau o rochie scumpă și prezența unui interpret fancy. Mă revășește însă lipsa simțului măsurii și a culturii.
La noi acest eveniment unic se organizează nu de dragul mirilor, care probabil au făcut cea mai importantă alegere în viața lor, ci de ochii lumii.
Sovietul suprem al socrilor se convoacă cu cel puțin un an înainte, pentru a decide asupra tuturor detaliilor. Totul bine și frumos, dacă ar fi moldovanul indulgent, însă fiecare vrea să-și arate mendrele. Plus, câte bordeie, atâtea obiceie. Și iată așa se începe sfada, manipularea și stresul.
Oamenii se complică la tot, de la alegerea localului, de parcă ar avea vreo influență culoarea pereților asupra viitoarei căsnicii, până la forma invitațiilor.
Dat fiind faptul că alt mijloc de transport nu a fost inventat, limuzina este cea cu care toți cad de acord. Zero originalitate, doar PR ieftin.
Nuntașii se aleg nu după principiul ”Cine mi-e aproape și drag”, ci după ”Eu la el am fost, trebuie sa vină și el la mine”. Nu de alta, dar banul trebuie să se afle în permanentă circulație. Azi ți-i dau eu, peste un an mi-i dai tu. Ș-apoi cu căt mai mulți invitați, cu atât mai mulți bani. Vorba aia- ”De la Dumnezeu mai mult, de la mine mai puțin” dar asta deja e deja alt subiect.
Masa se aranjează în două rânduri, ca nu cumva să te vorbească a doua zi tanti Mărioara prin tot satul că ești om sărac și nu ai avut ce pune pe masă. Și nu contează dacă locuiești în zona urbană, fiecare are câte o tanti Mărioară care iubește să umble cu zvonurile.
Alcool mai ieftin, muzică mai multă, și dăi cu balu!
Dansezi în mijloc de sală și te simți ca Alisa în Țara Minunilor-personaje intergalactice și culori inimaginabile. Nu știi dacă să râzi, ori să te pălească mila asupra celor ce vezi. Exces de fard, exces de fixativ și exces de zel. Rochii prea scurte, tocuri prea înalte și lipsă de cultură. Oameni beți, oameni îngâmfați, câțiva care se distrează , vreo trei care deja s-au plictisit și încă vreo doi care tot se mai șoșotesc despre calitatea mâncării, ori rochia miresei.
Da, rochia miresei e unul din subiectele centrale. Personal nu am înțeles niciodată rochiile mari cât casa, în care nu poți nici merge, nici respira, ne mai vorbind de a dansa. Și ce e cu moda asta de a scoate jumătate de sâni afară? Mi se pare deloc frumos și prea vulgar pentru o mireasă care se presupune a fi nevinovată.
Eh, dar stați că nu s-au jucat găinile. Ce prostii! Sărmanii nănași, dacă tot nu au chleltuit deloc banii, hai să mai plătească și pentru găinușele dansatoare, care tot pe masă râmân și tot nu le mânâncă nimeni. Care e scopul acestor obiceiuri depășite, inventate încă din epoca de piatră?
După miezul nopții, invitații se mai potolesc. Jumătate dorm, iar cealaltă jumătate vor să plece acasă. Stau cuminciori și așteaptă să pună banii în plic, asta în cel mai bun caz. În cel mai rău, fiecare se va ridica și le va dori însurățeilor casă de piatră și mulți copii. De creativitate pentru altă felicitare, nici pomeneală. După, va solicita muzicanților o piesă și va anunța cu cât l-a lăsat inima să ajute financiar tânăra pereche. Dacă sunt prezente vreo sută de perechi, partea cu pusul banilor pe masă e de-a dreptul deprimantă.
În zori, când ești mai mult mort decât viu, urmează spectacolul cel mare- dezbrăcarea miresei. Se așează sărmanii miri în fața nuntașilor și cu fețele rupte din desene animate, așteaptă să li se pună în cap toate zecile de plapume, că na, puțin loc pe jos.
Nunta devine un calvar, care nu se încheie nici dimineața. Moldovenii sărbătoresc trei zile și trei nopți ca în povești.
Urmează ”Borșul” și ”Rachiul Roșu”. Mirii au încercat deja 80 la sută din Kamasutra, iar nuntașii vin la rachiu roș. Câtă ipocrizie.
Nu fiți patetici! Cultură, dragoste și înțelegere! Sănătate și bun simț!
© Preluarea oricărei informații de pe acest blog, fără acordul prealabil al autorului, este interzisă